Acest site folosește cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Mai multe informatii aici
OK
0751 220 036
Programare
Articole   -   Pedodonție

Tratamentul stomatologic al copiilor

tratamentul stomatologic al copiilor

 

Copiii sunt o categorie aparte de pacienți, datorită particularităților dinților de lapte și a dinților definitivi.

Stomatologia pediatrică cuprinde și tratamente profilactice (fluorizări, sigilări, îndrumări privind periajul dentar) deoarece prevenirea cariilor este la fel de importantă ca tratarea lor.

 

Anumite afecțiuni ale dinților de lapte provoacă tulburări în dezvoltarea dinților definitivi, de aceea este foarte important să se acorde aceeași atenție și tratării dinților de lapte pentru că de sănătatea lor depinde dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a arcadelor dentare permanente.

 

Erupția dinților

 

Dinții încep să se formeze între a treia și a șasea lună de sarcină, prin urmare obiceiurile alimentare și sănătatea mamei sunt extrem de importante pentru dezvoltarea fatului.

 

Antecedentele din timpul sarcinii, ca de exemplu stările febrile ale mamei sau administrarea de medicamente, de asemenea pot afecta dezvoltarea dinților de lapte.

 

Unii copii se nasc cu dinți neonatali (dinți care se dezvoltă în prima lună) care necesită igienă orală sau o vizită la stomatolog pentru îndepărtarea lor.

 

Cel mai devreme, la 4 luni, primii dinți de lapte care erup prin gingiile din partea inferioară a gurii, sunt incisivii centrali urmați îndeaproape de incisivii din partea superioară a cavitații bucale. Deși cei 20 de dinți de lapte apar până la vârsta de 3 ani, ordinea în care ei apar variază. De obicei din 6 în 6 luni mai apare câte o grupă dentară, astfel încât până pe la 30 luni ies cam toți dinții temporari, stare manifestată prin iritabilitate, copilul mușcă obiectele, salivează și se trag de urechi. Ca și părinte, vă puteți ajuta copilul prin diferite metode, cum ar fi masajul gingiilor, dându-le inele speciale sau batiste umede și reci.

 

Dinții permanenți apar în jurul vârstei de 6 ani, începând cu molarii și incisivii din partea inferioară a cavității bucale. Acest proces continuă până în jurul vârstei de 21 de ani. Adulții au 28 de dinți permanenți sau pot ajunge până la 32 incluzând măseaua de minte.

 

Necesitatea menținerii unei igiene orale corecte la copii

 

Iată câteva sfaturi pentru menținerea sănătății dinților copiilor începând de la naștere:

 

Curățarea dinților copiilor: dinții copiilor trebuie curățați de îndată ce apar. Curățați dinții copilului dumneavoastră cu o cârpă moale sau un tifon după fiecare masă sau biberon de lapte. Când erup mai mulți dinți, puteți să înmuiați în apă caldă o periuță pentru copii și să-i periați dinții, conform instrucțiunilor primite de la stomatolog.

 

Dinții copiilor trebuie periați folosind o cantitate foarte mică de pastă de dinți. Până la vârsta de 6 luni folosiți numai apă caldă, fără pastă.

 

De la vârsta de 2 ani igenizarea gurii se va face cu periuța pe care se aplică pasta de dinți de dimensiunea unui bob de mazăre, părinții având grijă ca micuții să nu înghită pasta, ci să o scuipe, apoi să clătească gura cu apă.

 

Încurajați-vă copilul să-și perie dinții de îndată ce crește și o poate face singur. Înlocuiți periuța de dinți o dată la 2-3 luni.

Dinții copiilor trebuiesc curățați și după ce iau medicamente. Acidul conținut în medicamente poate deteriora smalțul dinților care reprezintă protecția naturală a acestora.

 

Fluorizarea: cereți sfatul dentistului despre necesitatea fluorizării. Fluorul este o substanță importantă în prevenirea cariilor la copii, datorită faptului că fluorul îmbunătățește structura moleculară a dintelui, făcându-l mai rezistent la atacurile acide și cariere.

 

Cu toate acestea, copiii au nevoie de un tratament echilibrat cu fluor care în cantități prea mari ar putea fi periculos, ducând la fluoroză.

 

Folosirea aței dentare: ața dentară se va folosi sub supravegherea parinților, numai atunci când apar 2 dinți unul lângă altul.

 

Apa de gură: apa de gură este recomandată după împlinirea vârstei de 7 ani când copilul o poate folosi singur.

 

ATENȚIE: Nu lăsați copiii să sugă din biberon în timpul somnului pentru că facilitează „caria de biberon” ce constă în afecțiunea celor 4 incisivi centrali superiori care nu vor stimula creșterea maxilarului și nici nu vor menține spațiu pentru arcadă pentru dinții definitivi.

 

Vizita la stomatolog

 

Prima vizită la stomatolog ar trebui efectuată atunci când copilul are 1 an, atât pentru a verifica sănătatea dinților deja erupți, cât și pentru ca parinții să poata fi instruiți cum să curețe dinții copiilor în mod corect.

 

Înainte de prima vizită vorbiți cu stomatologul despre procedurile primei întâlniri, astfel încât să nu apară surprize. Organizați un plan de acțiune pentru orice reacție a copilului, fie ea cooperantă sau non-cooperantă. Cei foarte mici pot fi neascultători și se mișcă tot timpul. Vorbiți cu copilul vostru, explicați la ce să se aștepte și faceți acest lucru astfel încât copilul să aștepte cu nerăbdare vizita, dar să înțeleagă și importanța ei. Aduceți la prima vizită și istoria medicală a copilului pentru a fi analizată de medicul stomatolog.

 

Foarte important!

Este greșit să îi spunem copilului: „haide să mergem la dentist acum, câtă vreme caria este mică și nu ai nevoie de injecție!”

 

Va fi greu să îi explicați că această procedură este inofensivă atunci când va avea nevoie.

Dar, puteti spune: „Dacă ești cuminte, doctorul îți va face o injecție ca să nu simți nimic”.

Astfel, o procedura obligatorie, dar pe care este cel mai probabil ca cel mic să o refuze, ca o injecție, va fi acceptată mai ușor dacă este prezentată sub forma unei recompense.

 

Atunci când nu este cuminte, nu amenințați copilul cu mersul la medic. Va percepe aceste proceduri obligatorii drept pedepse, îi va fi teamă de medic și nu veți mai obține niciodată cooperarea lui cu personalul medical atunci când este într-adevar nevoie.

 

Începând cu vârsta de 2.5 ani când toți dinții au erupt în gura copilului acesta trebuie prezentat la stomatolog la intervale regulate pentru controale și tratamentul eventualelor carii ce pot apărea.

 

Trebuie știut că deși aceștia sunt dinți tremporari și vor fi schimbați începând cu vârsta de 6 ani, ei trebuie să rămână pe arcade până cel puțin cu 2 ani înainte de vârsta lor de înlocuire, altfel putând să determine deficiențe în creșterea și dezvoltarea oaselor feței, determinând complicații la nivelul dentiției definitive.

 

Dulciuri, fructe, legume, brânzeturi…
Știi să mănânci sănătos, astfel încât și dantura ta să fie sănătoasă?

 

Folosirea tetinelor și biberoanelor cu lichide dulci a fost corelată cu apariția de carii la dinții frontali, datorită contactului prelungit.


Există și substanțe alimentare protectoare: grăsimile și proteinele fac parte din această categorie.


Astfel, poate fi explicată acțiunea protectivă a laptelui (conține grăsimi și proteine).

 

Amidonul are o cariogenitate redusă, dar de regulă se produce sumarea efectului său cu cel al zahărului în produsele de patiserie și de cofetărie.

 

Zaharoza (zaharul) poate crea mari probleme. Cantitatea consumată este mai puțin importantă în raport cu forma și orarul consumului.


Fructele și legumele favorizează autocurățirea.


Sindromul cariei de biberon apare după vârsta de 12 luni și se manifestă prin distrucții masive ale structurilor dinților, în special a incisivilor superiori. Pentru a preveni apariția sindromului cariei de biberon, copiii cu vârsta mai mare de 12 luni trebuie instruiți să renunțe la alimentația cu ajutorul biberonului.

 

Sigilarea dintilor.

 

Ce sunt sigilantii?

Sigilarea – o metodă de prevenire a cariei dentare

 

Pe fața ocluzală (cea cu care mestecăm) a dinților laterali, există un relief alcătuit din niște proeminente (cuspizi), delimitate de mici gropițe (șanțuri și fosete). Stratul de smalț al dintelui nu oferă un înveliș perfect. În special fețele ocluzale sunt cele mai vulnerabile la cariile dentare.


Bacteriile orale și resturile alimentare se pot fixa la acest nivel, determinând apariția cariilor. Aceste șanțuri și fosete sunt locuri unde, din cauza formei specifice, retentive, precum și a calității smalțului la acest nivel, se dezvoltă cu predilecție cariile.

 

Acest lucru poate fi prevenit prin acoperirea lor cu materiale speciale, procedeu denumit sigilare.

 

Importanța menținerii dinților de lapte (primari) sănătoși

 

Dentiția de lapte a copilului trebuie să reziste cel puțin 5-10 ani. Când un dinte permanent ajunge la stadiul de dezvoltare completă și e gata să erupă, rădăcinile dintelui de lapte ce va fi înlocuit încep să se resoarbă. În mod gradat, dintele permanent împinge dintele de lapte afară și treptat îi ia locul. Dacă un dinte de lapte se pierde prea devreme, dintele permanent nu mai are după ce să se ghideze când erupe.

 

De asemenea, un dinte care erupe lângă un spațiu gol lăsat de un dinte pierdut prea devreme, are tendința de a ocupa spațiul gol lăsat de dintele pierdut. Din această cauză, dintele permanent ocupă spațiul destinat altui dinte, ajungând într-o poziție greșită. Stomatologul poate preveni această situație printr-un aparat dentar care să mențină spațiul lăsat de dintele de lapte pierdut prea devreme. Dar, este de preferat să luați măsuri din timp pentru ca dinții copilului dumneavoastră să aibă o evoluție corectă.

 

În jurul vârstei de trei ani, dacă nu toți, majoritatea dinților de lapte au apărut. Curând, după vârsta de 4 ani, încep să apară spațiile necesare dentiției permanente pe măsură ce maxilarul copilului se dezvoltă.

 

De la 6 la 12 ani dinții de lapte, în general cariați, coexistă cu dinții definitivi, iar bacteriile din procesele carioase din dinții temporari pot caria, chiar distruge dinții definitivi, cu consecințe deosebit de grave asupra vieții ulterioare a individului.

 

Important de știut

 

Dupa anestezie
Dacă copilului tău i s-a făcut o anestezie, atunci:

  • Limba, dinții, buza și țesuturile înconjurătoare îi vor fi amorțite.
  • Adesea, copiii nu inteleg efectele unei anestezii și pot mesteca, zgâria sau suge, buza sau obrazul amorțit.
  • Lucruri care pot cauza iritații minore sau pot afecta serios cauzând leziuni țesuturilor din zonă.
  • Este recomandabil să hrănești copilul cu alimente ușoare, chiar lichide până ce trece efectul anesteziei.

 

Dupa extracție
Imediat după extracție trebuie să ai grijă ca micuțul să nu își rănească limba, buzele sau obrazul înainte ca anestezia să dispară. Iată câteva sfaturi:

  • Să nu se scarpine;
  • Să nu se zgârie;
  • Să nu mestece alimente;
  • Să nu sugă diferite obiecte;
  • Să nu clătească gura pentru cateva ore;
  • Să nu scuipe excesiv;
  • Să nu atingă zona care a suferit extracția cu degetele sau limba.

 

Cariile la sugari

 

O formă serioasă de carii la copii se regăsește în rândul sugarilor. Și asta datorită expunerii prelungite a danturii copilașului la lichide cu un conținut ridicat de zahăr. Printre acestea fiind laptele (inclusiv laptele matern), laptele praf, sucul de fructe și alte băuturi îndulcite.

 

Lichidele dulci care intră în contact cu dinții copilașului tău favorizează producerea unor acizi și bacterii care afectează smalțul dinților.

 

Dacă obișnuiești să îi dai copilașului o sticlă cu lichid pentru a adormi, aceasta trebuie să contină numai apă. Dacă acesta nu adoarme fără să simtă gustul băuturii favorite, încearcă ca în timp să o diluezi din ce în ce mai tare pe parcursul a două, trei săptămâni.

 

După fiecare masă, șterge dinții și gingiile bebelușului cu o compresă sterilă sau bețișor pentru a îndepărta placa.

 

Bruxismul la copii

 

Când privești un copil care doarme vrei să auzi o respirație normală și din când în când un suspin, dar de multe ori părinții aud de fapt, niște scrâșnituri ale dinților. Incidenta cea mai ridicată este până la 5 ani, unde 3 din 10 copii scrâșnesc dinții. Cauzele pot fi:

  • alinierea proastă a dinților;
  • răspuns la o durere: de ureche sau erupția dinților;
  • nervozitate;
  • îngrijorarea din cauza unui test la școală sau a schimbării de rutină, chiar o ceartă cu părinții la copiii hiperactivi.

 

Efectele sunt:

  • deranjează zgomotul;
  • poate afecta smalțul dinților;
  • creșterea temperaturii;
  • mușcarea obrajilor;

 

Corectarea se realizează la fel ca la pacienții adulți prin purtarea unor gutiere speciale.

Lasă-ne un comentariu

Nu exista comentarii.